Monseniorul Grigore Duma ocupă un loc special în istoria Caritasului Iaşi. Biografia sa profesională ca şi personalitatea sa umană au un caracter cu totul deosebit. Sfinţia sa a condus Caritasul într-o perioadă de tranziţie, după un timp în care organizaţia a luat fiinţă şi s-a consolidat. Deşi a preluat funcţia de director după nouă ani de la înfiinţarea de facto a Centrului diecezan (aprilie 1990) monseniorul Grigore nu era un străin. El se numără printre membrii fondatori care au fost alături de păstorul diecezei în iniţiativa de a relansa activitatea caritativă a Bisericii, imediat după recăpătarea libertăţii în ţara noastră. Dar calităţile sale speciale, umorul, bonomia, convivialitatea, capacitatea de a comunica şi negocia l-au făcut să primească cele mai diverse misiuni.

A deţinut înalte funcţii bisericeşti, vicar general şi cancellarius. Dar starea delicată a sănătăţii a determinat sincope în menţinerea unui înalt ritm de activitate cerut de o organizaţie cu multe contacte internaţionale. În ciuda acestor probleme, monseniorul s-a implicat în acţiunile episcopiei chiar în perioada directoratului său. Astfel, în 2000-2001 a întreprins o activitate de pastoraţie în Irlanda la cererea preasfinţitului Gherghel pentru consolidarea comunităţii româneşti.

De numele său se leagă principalele proiecte cu caracter medical CID şi BACH, proiecte la nivel naţional , dar şi colaborarea cu organizaţii caritabile de peste ocean.

Actualmente monseniorul desfăşoară o activitate pastorală în diaspora, în rândul comunităţii greco catolice din Canton- Ohio (SUA). Dar calităţile sale organizatorice i-au permis chiar şi atunci când sănătatea l-a pus la încercare, să fie şi un adevărat constructor. Astfel, a ridicat din temelii o nouă casă parohială în localitatea Cârlibaba, cu ajutorul neprecupeţit al actualei conduceri a Caritasului precum, şi a membrilor Caritas.

 

Prezenţa sa în funcţia de conducere a lăsat o notă de distincţie, caldă omenie, înţelegere punctată cu un umor sec inconfundabil. Membrii mai vechi sau mai noi ai Caritasului sunt mereu dornici să-şi amintească sau să audă în direct glumele, remarcile sale pline de sare şi piper de câte ori monseniorul se află la Caritas sau îl pot auzi.