Preotul Vladimir Petercă este primul director al Caritasului Iaşi din istoria sa de după 1990. Personalitatea sa complexă a permis acoperirea uni câmp larg de activităţi din cadrul misiunii sale pastorale. Având în vedere acest lucru, episcopul Petru Gherghel s-a oprit asupra sa când nevoile imense din acea perioadă au impus Bisericii organizarea activităţii caritative.

  Caritasul s-a organizat din mers, deşi nu i-au lipsit conducătorii. Conducător de facto al organizaţiei, în 1990 un decret episcopal a consfinţit înfiinţarea sub numele de CARITAS - SOLIDARITATE CATOLICA, al cărui prim director a fost părintele profesor doctor Vladimir Petercă, devenit apoi preotul Petercă.

  Instituţiile administraţiei locale, spitalele, şcolile şi universităţile ieşene, ca şi toate celelalte instituţii au cunoscut amabilitatea şi promptitudinea cu care a răspuns nevoilor lor fireşti de după revoluţie. Cei din generaţiile mature sau în vârstă îşi amintesc cum arătau spitalele şi şcolile la ieşirea din comunism. Toate au avut un motiv de recunoştinţă pentru ajutorul pe care l-au primit. Scrisorile de recunoştinţă ca şi felicitările primite cu ocazia zilelor festive dau mărturie.

  Biserica avea nevoie în perioada de început după revoluţie de multe lucruri. Unele din acestea sunt legate de activitatea de construcţii de noi biserici, case pentru reculegere, activităţi catehetice, case comunitare, etc. Toate acestea s-au făcut în mare parte prin proiecte derulate prin Caritasul diecezan. În alte situaţii preotul Vladimir Petercă a acţionat ca persoană împuternicită de către donatorii externi pentru supravegherea investiţiilor. Astfel s-au ridicat marile edificii ale catedralelor din Iaşi şi Bacău dar şi biserici parohiale răspândite în toată dieceza de la Adjud până în Bucovina. Prezenţa sa intelectuală l-au ajutat la stabilirea şi cultivarea contactelor externe. Calităţile sale de formator în calitate de profesor la seminar s-au extins şi la formarea în cadrul Caritas. Tânărul său colaborator pe atunci student, părintele Egidiu şi-a făcut ucenicia deprinzând disciplina şi organizarea în întreprinderi ale donatorilor şi simpatizanţilor Caritas din Germania. Ulterior a fost promovat ca tânăr preot la conducerea filialei Iaşi.

  Dar personalitatea preotul Petercă i-a permis o gamă cu mult mai largă de activităţi. Dincolo de activitatea didactică, prezenţa sa în cadrul unor emisiuni radio şi televiziune în Iaşi, Bucureşti, Timişoara au fost o ocazie de a reprezenta Biserica catolică, Caritasul Iaşi şi credinţa în general. Caracterul său a determinat modelarea unora şi respectul altora. Autorităţile locale, indiferent de orientarea lor au recunoscut în persoana sa un om plin de curtoazie şi gata să fie de ajutor.

  Proiectele iniţiate în cadrul Caritas sunt legate de componenta educativă dar şi de cea social economică. În acest sens în 1991 a debutat amenajarea unei construcţii abandonate care a devenit mai apoi orfelinatul de pe strada Sărărie. Tot în aceeaşi perioadă a fost iniţia proiectul fermei de la Mirceşti devenit posibil prin reunirea unor terenuri aparţinând comunităţilor catolice din zona respectivă.

  Dar cea mai importantă moştenire rămâne cea spirituală. Contribuţia sa la construcţia primei echipe a Caritasului nu poate fi trecută sub tăcere. Primii săi colaboratori, oameni plini de entuziasm şi generozitate au făcut posibilă această operă. Ar fi o nedreptate să pomenim unul fără a aminti de altul. Totuşi nu putem să nu plătim un tribut memoriei domnului Ludovic Lisacoschi care a părăsit prematur această lume.

 

  Generaţia care face parte din echipa actuală a Caritasului poate să considere modestia, devotamentul, credinţa ca pe principalele moşteniri pe care le-au lăsat cei dinainte. Cei care sunt printre noi pot să dea această mărturie. Iar preotul Petercă poate din fericire să facă acest lucru.