„Caritas” este un instrument pastoral oficial al Diecezei, este organismul instituit de episcop cu scopul de a promova şi coordona, chiar şi de a colabora cu alte instituţii la promovarea diferitelor iniţiative caritative şi de asistenţă socială în forme corespunzătoare timpurilor şi necesităţilor, în vederea dezvoltării integrale a omului, a dreptății sociale şi a păcii, cu  atenție deosebită faţă de cei aflaţi în dificultate, dar şi cu prevalentă funcţie pedagogică.

Pornind de la acest principiu călăuzitor, Caritas-ul trebuie să fie organismul eclezial care sensibilizează şi educă la atenţia faţă de cei mai nevoiaşi şi săraci, atât din punct de vedere material cât şi din punct de vedere moral, la nivel parohial, diecezan dar şi internaţional, finalitatea ei fiind nu numai de distribuire de ajutoare, dar şi mai ales de favorizare  unui nou mod de a gândi şi de a trăi “caritatea”, iubirea concretă faţă de semenii noştri aflaţi în diferite forme de dificultate.

Caritas-ul în viaţa unei parohii trebuie să fie acel organism al Bisericii locale care ştie să asculte şi să primească pe fiecare membru al ei, trecând de la o solidaritate de “prim ajutor”, la o îngrijire a rănilor societăţii, la o caritate care ştie şi să recunoască, care ştie să smulgă rădăcinile sărăciei şi ale nedreptăţilor. Caritas-ul parohial trebuie să anime fiecare persoană şi întreaga comunitate la sensul carităţii şi a dreptăţii, să educe la spiritul şi experienţa mărturiei comunitare  a carităţii, la coordonarea iniţiativelor pentru a veni în ajutorul celor aflaţi în diferite forme de dificultate.

La 30 de ani distanţă de la constituirea în formă organizată a Centrului Diecezan Caritas Iaşi se pot constata roadele unei iniţiative providenţiale atât pentru comunităţile parohiale cât şi pentru întreaga comunitate diecezană. Este un organism prevalent diecezan, dar cu multe ramificaţii în comunităţile parohiale. De aceea este de dorit ca stilul „caritas” să pătrundă în toate comunităţile parohiale şi să se promoveze o mentalitate de solidaritate creştină care să treacă dincolo de graniţele comunităţii, atunci când situaţiile o cer.

Sunt martor direct al naşterii Centrului Diecezan Caritas Iaşi în primăvara anului 1990, la puţin timp după căderea regimului ateu-totalitarist, când după o avalanşă de ajutoare sosite din partea diferitelor organizaţii Caritas ale Europei, s-a simţit nevoia de a trece la o formă organizată de gestionare a acestor ajutoare, dar în acelaşi timp şi la crearea unui organism eclezial care să promoveze o mentalitate “caritativă” în rândul credincioşilor în parohiile Diecezei de Iaşi.

Am asistat apoi pas cu pas la cristalizarea structurii Caritas, dar şi la încercarea de a crea o “mentalitate” de “caritas”, atât în privinţa operatorilor, a voluntarilor şi a binefăcătorilor, dar şi beneficiarilor. Diversificarea serviciilor, intrarea în circuitul naţional prin Confederaţia Caritas România, legăturile cu partenerii externi, au contribuit la impunerea unui stil “profesional” de îngrijire a rănilor atât materiale, cât şi morale ale oamenilor.

“Mâini care dau şi altele care primesc”, este caritatea pe care fiecare creştin este chemat să o trăiască, s-o promoveze, să o susţină, să o însufleţească în comunităţi. Acesta este proiectul Caritas şi care cred eu că s-a conturat destul de bine de-a lungul celor 30 de ani de existenţă a Centrului Diecezan Caritas Iaşi.

Felicit pe toţi cei care au de-a lungul celor 30 de ani au contribuit la conturarea acestui organism eclezial esenţial în viaţa Diecezei de Iaşi şi doresc să-mi manifest totodată recunoştinţa vie pentru efortul cu care Caritas Iaşi continuă să se angajeze în vederea dezvoltării integrale a persoanei umane. Preţioasă este misiunea pe care ea o realizează prin activităţi curajoase şi vrednice de laudă de adevărată solidaritate creştină.

Doresc ca fericita aniversare să trezească în toţi cei care operează în acest important organism diecezan o reînnoită dorinţă de fidelitate faţă de “carisma” ei specifică: ea face referinţă esenţială la iubirea gratuită şi milostivă a lui Dumnezeu faţă de oameni ca de altfel şi la caritatea - iubirea revărsată în inimile creștinilor. Pe baza acestor referinţe spirituale solide încurajez pe toţi operatorii, voluntarii şi direcţiunea „să înainteze în larg” cu încredere şi zel creştinesc prin trăirea şi propovăduirea “evangheliei carităţii”.

Tuturor celor care au lucrat de-a lungul anilor la Centrul Diecezan Caritas Iaşi le adresez un mulţumesc din inimă pentru slujirea făcută cu multă dăruire, uneori şi cu sacrificii şi doresc mai departe multe succese în concretizarea “carităţii” prin diferitele proiecte şi programe la care este angajat actualmente Centrul Diecezan Caritas Iaşi.

Vocaţia voastră, dragi operatori şi voluntari ai Centrului Diecezan Caritas Iaşi, este de a fi ferment şi plămadă de caritate în comunităţi şi în marea comunitate diecezană!

Nu încetaţi să construiţi punţi şi poteci de dreptate socială şi de echitate cerând şi căutând să reconstruiţi demnitatea persoanelor!

Aceşti 30 de ani ai Caritas-ului Diecezan Iaşi au fost ani bogaţi în care cred că aţi experimentat rodnicia spirituală de fiecare dată când v-aţi deschis şi la credinţa şi iubirea lui Dumnezeu, când nu aţi cedat tentaţiei de a trăi “caritatea” numai ca “profesie”, dar mai ales ca “vocaţie”.

Numai Dumnezeu cunoaşte milioanele de gesturi şi semne ale unor acţiuni concrete de caritate trăite în aceşti 30 de ani. Numai El a văzut lacrimile şterse şi zâmbetele redate de Voi, dragi operatori din cadrul Centrului Diecezan, care în numele “Caritas” aţi ştiut să vă ridicaţi la înălţimea care totdeauna este în slujirea Bisericii şi a localităților noastre.

Să crească în fiecare dintre Voi, dragi operatori din cadrul Caritas-ului Diecezan Iaşi, adeziunea la Evanghelia lui Cristos, izvor mereu puternic de vitalitate caritativă, pentru a înfrunta cu mult curaj provocările timpurilor noastre. Astăzi, ca şi în trecut, operatorilor carităţii creştine li se cere mai ales să trăiască o familiaritate intimă şi constantă cu Domnul şi trebuie să alimentaţi inițiativele precum şi mărturia carităţii  pornind în fiecare zi de la  rugăciune şi de la  ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Asigur din partea mea o amintire constantă în rugăciune şi vă dau tuturor, Directorului şi colaboratorilor săi, mai ales la început de mandat nou, precum şi tuturor celor care cooperează la diferite proiecte, voluntarilor o specială binecuvântare arhierească, cu un gând deosebit şi la cei care sunt asistaţi cu atâta iubire.

Multă bucurie şi dăruire în activitatea pe care o desfăşuraţi !

 

 

 

 

 

X

Right Click

No right click