Caritas Christi urget nos (2Cor 5,14)

 

Doresc să încep aceste câteva gânduri cu o afirmație, și totodată să dau mărturie cu o profundă convingere: Biserica, fără caritate, nu poate fi cu adevărat Biserică. Ea nu poate să lucreze fără iubire, iar iubirea sau caritatea îl reprezintă pe Dumnezeul cel iubitor și pe Fiul său întrupat și prezent între oameni și pentru oameni. Nici creștinul nu poate fi creștin, fără să cunoască și să practice iubirea.

Am admirat mereu afirmația primilor noștri inițiatori și mesageri ai Caritas-ului în dieceza noastră, care spuneau că, fără caritate, Biserica nu poate fi cu adevărat poporul lui Dumnezeu, ea poate fi credibilă doar dacă trăiește și răspândește iubirea sau caritatea, cea care o face să fie a lui Dumnezeu și pentru oameni. De aceea, Biserica dintotdeauna s-a străduit să-și împlinească menirea căutând mereu forme noi și variate de a îndrepta spre oameni brațele carității, rămânând astfel o adevărată instituție divină și credibilă ce răspândește darul iubirii, darul comuniunii și al solidarității între oamenii timpului nostru.

Primind cu bucurie invitația de a participa la frumosul eveniment comemorativ „Caritas 30”, organizat de Centrul Diecezan Caritas Iași pe tot parcursul acestui an 2020, țin să îmi exprim gândul de aducere-aminte și de prețuire a efortului pentru întreaga activitate a acestei respectate instituții în sărbătoare.

Consider în același timp că e și datoria mea, ca episcop de Iași, să dau o mărturie vie despre această lucrare din partea tuturor membrilor Bisericii noastre locale, lucrare admirabil coordonată mai ales de cei tineri, care au îndeplinit misiunea de lideri curajoși într-un asemenea important domeniu. Ei au stimulat, conform sfintei Evanghelii, spiritul adevăratei iubiri și carități creștine și așa au început să se vadă înmulțindu-se diferitele forme de întrajutorare creștină care au crescut odată cu întreaga Biserică.

În acest sens, doresc să elogiez toate aceste inițiative pe drept cuvânt curajoase și pionierești ce au avut ca rezultat dinamizarea și trăirea carității creștine pe meleagurile noastre moldave. Mă gândesc, de asemenea, la toți cei care au știut să vină mai mult în ajutorul fraților pe drumul trăirii umane și creștine, după învățătura lui Cristos. El a spus că tot ceea ce un frate știe să facă altui frate mai mic este un dar adus Celui care este iubirea adevărată, iubire pe care a adus-o pe pământ pentru toți oamenii (cf. Mt 25,31-46).

Referitor la sugestia de a da o mărturie despre începuturile activității caritative în dieceza noastră și despre realizarea structurii Centrului Diecezan Caritas Iași, ca o instituție caritativă oficială a Bisericii noastre locale, mă voi strădui să punctez doar câteva aspecte.

Înfiinţarea structurii organizației diecezane a Caritas-ului pot spune că a fost posibilă datorită aportului preoților noștri care au avut șansa de a studia în străinătate și de a intra în contact direct cu activitățile organizațiilor Caritas din țările unde au ajuns. Ei au experimentat astfel aplicarea mesajului evanghelic în condiții de normalitate a trăirii vieții și carității creștine, acumulând astfel o cunoaștere vie și directă în acest sector al carității din țări ca Italia, Austria, Germania, Elveția, Franța etc. Întorși de la studii, au început, chiar din primele zile ale obținerii libertății atât de mult așteptate din 1989, să stabilească, după modelul întâlnit afară, diferite inițiative. La început erau mai timide, totuși „revoluționare” în sensul real al cuvântului , strângând în jurul lor persoane curajoase pentru a face ca darurile și ajutoarele primite de la alte asociații caritative din străinătate sau de la diferite persoane generoase să ajungă la cei în nevoie.

Un adevărat pionier al inițiativelor caritativ-sociale desfășurate chiar în Iași, centrul diecezei noastre, a fost mai întâi pr. prof. dr. Vladimir Petercă, adunând în jurul său pe preoții din Iași, pe pr. Ioan Gabor, colegi preoți din Seminar și câțiva laici. Merită să fie amintite familiile: Lisacoschi și Diac, care erau în acele timpuri speciale aproape de altar și de oameni. Entuziasmul lor părea de nestăvilit, făcând cu bucurie o muncă de voluntariat și de adevărat pionierat caritativ creștin.

Mă bucur să notez că parohul și parohia, unică pe atunci în Iași, precum și Seminarul de pe Copou au devenit modele și centre de contact cu atâtea familii ce aveau reală nevoie de ajutorul și solidaritatea celorlalți creștini, din țară și din străinătate.

Ceea ce s-a întâmplat atunci în Iași s-a verificat și în alte centre parohiale ale diecezei, mai ales în cele mai mari, cum au fost Bacău, Roman, Onești ori Suceava etc., așa încât o flacără nouă s-a aprins și s-a răspândit încet, încet printre preoții și creștinii noștri. În întreaga dieceză, spiritul nou al dragostei creștine găsea ecou în multe suflete, cu precădere între tineri și tinere ce căutau să devină voluntari în inițiativele social-caritative, tineri animați de caritatea creștină și de spiritul cel nou al solidarității umane.

În retrezirea preocupării pentru operele caritative s-au alăturat și alți preoți, animatori ai grupurilor Acțiunii Catolice din parohii, iar ei au contribuit la crearea unui curent nou în răspândirea carității și a colaborării pentru o societate deschisă spre valorile evanghelice ale iubirii și ale solidarității creștine. Un rol semnificativ în dezvoltarea acestui spirit l-a avut și deschiderea acelor noi centre de pregătire teologică și spirituală destinate mai ales pentru tineri dornici să învețe mai mult și să devină lideri spirituali în propunerea religiei în școli și în trăirea zilnică a solidarității și trăirii carității creștine.

Acest nou avânt de a fi angajați mai activi în promovarea unor noi și variate inițiative caritative și sociale a impus, în timp, căutarea de noi modalități pentru ca această muncă în domeniul caritativ să fie cât mai bine organizată. Atât la nivel național, cât mai ales la nivel diecezan, s-a impus stabilirea unor structuri și inițiative organizatorice potrivite cu noua legislație în domeniul social-caritativ, care să facă și mai rodnică munca în acest domeniu, spre binele cât mai multor beneficiari și spre creșterea solidarității creștine și umane. S-au realizat structuri parohiale, zonale și diecezane care au dus la stabilirea unui organism central drept for coordonator al muncii caritative, capabil nu numai să coordoneze sectorul social-caritativ, ci și să colaboreze cu alte instituții naționale și internaționale, toate animate de un scop nobil, acela de a face mai dinamică și mai vie caritatea creștină și umană.

Acesta a fost și rămâne rolul Centrului Caritas Iași pentru întreaga noastră dieceză și pentru Biserica noastră locală, legat strict de marele organism central al Caritas Internațional, ca o inimă ce pulsează peste tot dragostea și caritatea, ca izvor viu al comuniunii între toți membrii Bisericii și chiar ai societății umane.

 Le suntem recunoscători tuturor celor care au inițiat, au continuat și au dus la bun sfârșit munca organizatorică pentru implementarea cât mai vie a carității creștine și a comuniunii între toți membrii Bisericii și a societății umane.

Ținând să-i onorăm pe toți cei care au fost în fruntea acestui organism central al Caritas-ului diecezan C.D.C., mă bucur să-i amintesc cu respect mai întâi pe inițiatorul său, cel care a pus bazele acestui centru operativ, pr. profesor Vladimir Petercă, apoi pe continuatorul acestei misiuni, vicarul general Grigore Duma, iar mai apoi dar nu în ultimul rând pe pr. dr. Egidiu Condac, împreună cu colaboratorii și directorii săi adjuncți, pr. Mihai Budău și pr. Marius Adam, precum și pe noul promovat și numit recent pr. prof. dr. Iosif Iacob. Îi includ apoi pe toți cei care, de-a lungul anilor, au muncit în acest organism caritativ astăzi, în zi de sărbătoare, mulțumindu-le pentru tot ce au făcut pentru răspândirea carității între creștini și în mijlocul poporului nostru din Dieceza de Iași și nu numai.

Îl rugăm cu toții pe Dătătorul tuturor darurilor să fie generos în răsplată, oferind fiecăruia darul cel mai mare adus din cer iubirea și caritatea cea veșnică.

Pentru că e sărbătoare și e un  important moment de bilanț și de noi hotărâri, mă întreb ce ar fi bine să spun, ca martor al întregii activități Caritas în Dieceza noastră de Iași, ce să le doresc celor de ieri și de azi, împreună cu noul păstor, episcopul Iosif Păuleț, și colaboratorii săi. Ce doresc acum, la acest moment aniversar, tuturor iubitorilor de suflete, dar mai ales celor care vor lucra mai departe în favoarea carității și solidarității creștine în anii care vin, celor ce au iubit și iubesc mai departe caritatea și Centrul Diecezan Caritas Iași? Nimic altceva decât aceeași bucurie, transmițându-le aceeași felicitare și mulțumire și aceleași sentimente pe care le exprimam la celebrarea jubileului de argint:

 Centrul Diecezan Caritas Iași, în frumoasa sa istorie, a urmărit cu mare interes și fidelitate un adevărat ideal, să arate că întreaga sa activitate în slujirea comunității este fundamentată pe această logică profundă a lui Cristos și a Bisericii. Credința trebuie să se arate în fapte printr-o dragoste mereu inventivă în favoarea comunității și, desigur, destinată celor în nevoi, bine știind că numai dăruind poți dobândi.

La mulți ani, Centru Diecezan Caritas Iași! La mulți ani și la noi și variate bucurii pentru toți cei trec pragul acestei instituții de caritate creștină și umană!

La mulți ani tuturor membrilor de ieri și de azi ai acestui forum de iubire și solidaritate creștină!

 

                Iași, 1 martie 2020                                                          † Petru Gherghel

                                                                                                                                         Episcop emerit de Iaşi

X

Right Click

No right click