Pr. Marius ne-a propus spre meditare cele „trei trupuri ale lui Isus”: trupul lui Isus cel istoric, trupul euharistic și trupul mistic–Biserica, adică noi. În prima considerație părintele ne-a propus să aprofundăm semnificația celor patru gesturi din liturgia euharistică care sunt egale cu liturgia aproapelui, și anume: primul gest euharistic - „a lua”, care ar însemna, a accepta ca Dumnezeu să fie Dumnezeu în viața mea, a-l accepta pe aproapele, așa cum îl acceptă Dumnezeu și să mă accept pe mine, așa cum mă acceptă Dumnezeu. Al doilea gest Euharistic - „a binecuvânta”, care vine de la cuvântul Conventus- a face o înțelegere, un legământ. A mulțumi și a binecuvânta înainte de transformare. Iar această binecuvântare poate fi ca o cruce, dar și crucea poate fi ca o binecuvântare. Al treilea gest Euharisticb - „a frânge”, trebuie să învățăm să trecem de la „tabla împărțirii” la „tabla înmulțirii”, adică să ajungem la rodul frângerii care este pacea. Și cel de-al patrulea gest euharistic - „a da”. Părintele ne-a îndemnat să ne examinăm atunci când dăm, care este intenția, nu oricine dăruiește și iubește, însă oricine iubește dăruiește. Și ce putem să dăruim? Desigur, nimeni nu e atât de sărac încât să nu poată dărui ceva, pr. Marius ne-a amintit de cinci modele de daruri: bunuri materiale, complimente, rugăciune, ajutor în nevoie, și mai ales timp.
În cea de a doua considerație, pr. Marius ne-a propus cum să facem trecerea de la tensiunea dintre mesajul crucii și lumea violențelor de tot felul: „cum să rămâi fidel nevoii de dreptate și poruncii iubirii de dușman. Și răspunsul a fost prin voința de a-l îmbrățișa, iar aceasta comportă patru gesturi: deschiderea brațelor, așteptarea ca celălalt să facă la fel, închiderea brațelor și redeschiderea brațelor. Toate aceste gesturi au și ele la rândul lor o inițiativă din partea fiecăruia dintre noi, căreia îi corespunde și o expunere a vulnerabilității față de celălalt. Limitele îmbrățișării exprimă limitele noastre, când iubim sau suntem iubiți; în același timp semnifică propria noastră condiție umană. În schimb, Crucea deschide brațele lui Dumnezeu către mine pentru totdeauna; la fel față de toate persoanele și întreaga creație pe care vrea să o îmbrățișeze cu mâinile mele, prin mijlocirea mea.
În ultima considerație cea a liturgiei aproapelui, am fost provocați cu două imagini și următoarea frază: cine este aproapele meu? Imaginile reprezentau Bunul Samaritean și Drumul ucenicilor spre Emaus. Seara, ca o încununare am putut viziona filmul Marie Heurts.
Înainte de încheiere fiecare a putut împărtăși bogăția primită la Traian, mulțumindu-i Domnului pentru aceste zile, pr. Marius Taloș SJ și gazdelor. Domnul să-i răsplătească cu harurile necesare și să ne binecuvânteze pe fiecare dintre noi pentru a aduce roade în toate câte am semănat în aceste zile.
Echipa Centrului de Îngrijire la Domiciliu Faraoani
