O scurtă istorie a Asociației Centrului Diecezan Caritas Iaşi

 Activitatea Caritasului în Moldova a început, putem spune, înainte de a se înfiinţa propriu-zis. Cum arăta istoria noastră la începutul anilor ’90, aşa cum ne-a lăsat-o ca moştenire „ctitorul anilor lumină a socialismului multilateral dezvoltat”? Imaginea de mai jos poate sta drept mărturie.

 Aici se află începutul proiectelor Caritas. În această clădire abandonată de autorităţile comuniste, conducerea Caritasului a ales să adăpostească copiii abandonaţi, un rezultat al socialismului dus pe cele mai înalte culmi. Clădirea împreună cu terenul a intrat în proprietatea Caritas şi au fost începute lucrări de amenajare, ca în poza următoare.

 Proiectele Caritasului au apărut ca un răspuns la un şir de nevoi ale societăţii.

 Pozele de mai sus, făcute în august 1991 dau mărturie despre începuturi. De fapt Caritas, cel puţin în primul deceniu al existenţei sale, a fost mai mult îmbrâncit de evenimente, decât a reuşit să le anticipeze prin planificare şi proiecte. Nevoile erau atât de mari şi atât de urgente, încât echipa a fost încropită din mers, cu ajutorul unor voluntari entuziaşti, care deja erau la pensie. Caritasul, ca organism în cadrul diecezei de Iaşi a bisericii catolice, a trebuit să răspundă imenselor nevoi pastorale pe care le aveau credincioşii, construcţia de biserici, clădiri pentru educaţie catehetică, recreare şi petrecerea timpului liber, asistenţă socială. Chiar de la început, Caritasul s-a implicat în această activitate. Alături de preoţii din parohii, care au mobilizat energia membrilor comunităţilor locale, Caritasul s-a implicat în acest efort imens contribuind cu fonduri pe care le-a strâns de la binefăcători generoşi, acordând asistenţă tehnică, intervenind cu sfaturi.  

 Întreaga şi vasta activitate de construcţii care a cuprins dieceza în anii ’90 poartă amprenta şi contribuţia Caritas. Suficient ar fi doar să menționăm cele trei biserici din Bacău şi cele trei biserici din Iaşi, bisericile din Târgu Frumos, Horleşti, Piatra Neamţ, parohia şi casa tineretului din Valea Mare, căminul cultural din Cireşoaia, parohia Iugani.  Dar Caritas s-a implicat şi în alte lucrări cu caracter social: şcoala ajutătoare Paşcani.

 Începutul anului 1990 a debutat cu un val de cereri venite din partea unităţilor de învăţământ şi spitaliceşti. La acestea se adăugau cele pe care puterea politică le îndrepta tot către Caritas. Nevoile erau diverse şi mari: dotări, reparaţii capitale la şcoli şi spitale, medicamente, aparatură medicală. Conducerea Caritas s-a implicat total în aceste cereri. Dovadă stau proiectele şi intervenţiile făcute la diverşi binefăcători, precum şi răspunsurile concretizate în nenumărate transporturi de echipamente, aparatură, consumabile medicale. Totodată, Caritas a răspuns şi nevoilor individuale sau la nivel de familie. Dacă grija pentru copiii fără familie a stat la baza proiectelor Caritas, proiectele economico-sociale au fost o altă componentă a activităţii Caritas. Ferma agricolă de la Mirceşti a fost gândită ca o formă de susţinere a orfelinatului din Iaşi. Această fermă s-a constituit prin contribuţia sătenilor din zona adiacentă comunei Mirceşti. Aici au fost investite cu ajutorul binefăcătorilor, importante fonduri în dotarea cu utilaje agricole, construirea unor sere, a iazului, a grajdurilor, a sediului administrativ. În imagine de mai jos este surprins un moment sărbătoresc, unde păstorul diecezei participă la sfinţirea amplasamentului lucrărilor.

În ceea ce priveşte instituţionalizarea organizaţiei, ea s-a făcut pe parcurs, în funcţie de nevoile care au apărut la cererea episcopului diecezei decanale Caritas (în 1991).

 Caritas Iaşi a încercat să răspundă într-o perioadă grea unor nevoi imense ale comunităţii. Cu toată lipsa sa de experienţă, echipa improvizată de voluntari, condusă de directorul mons. Vladimir Petercă, şi-a împlinit misiunea. O nouă organizaţie a apărut în viaţa diecezei de Iaşi. Ea a preluat în mare parte activitatea caritativă a bisericii, şi-a croit un drum propriu, a fost un ajutor incontestabil al muncii preoţilor din parohii. Mai mult, Caritasul a avut de combătut o imagine nefastă pe care, în epocă, un impostor a creat-o prin utilizarea acestui nume pentru înşelarea oamenilor naivi sau dornici de îmbogăţire. Faptele bune ale acestei organizaţii au încercat să îndepărteze nemeritatul renume.

 Al doilea deceniu al istoriei Caritas debutează cu o mare provocare. Fiind un organism al bisericii, un mădular viu care activează în câmpul social, Caritasul trebuie să răspundă mereu nevoilor sociale ale vremii. Societatea românească a evoluat mult în aceşti primi zece ani, dar putem spune că la vechile probleme s-au adăugat altele.

 De aceea, noua echipă de conducere a încercat să facă faţă acestor încercări. Sub conducerea mons. Grigore Duma şi apoi sub conducerea pr. Egidiu Condac, s-a produs un proces de întinerire generală a echipei, dublată de o profesionalizare pe măsura nevoilor şi a timpurilor noi.

 Noua echipă de conducere a înţeles că nevoile de construcţie ale societăţii nu se rezumă numai la construcţiile exterioare, ci şi la reconstrucţia interioară a omului. Gama largă de proiecte iniţiate în perioada respectivă încearcă să răspundă acestei nevoi. Proiectele, prin instrumentele lor specifice potenţează resursele individuale, comunitare, ale organizaţiei precum şi ale altor participanţi externi. Strategia Caritasului diecezan este un document apărut în anul 2005 şi în care s-a încercat să se răspundă la o serie de întrebări existenţiale legate de rolul, locul şi obiectivele Caritasului. Tot în cursul anului 2005, Caritasul diecezan Iaşi a iniţiat o serie de cursuri cu caracter itinerant care au drept scop dezvoltarea structurilor Caritas parohiale. Părinţii directori Egidiu Condac şi Mihai Budău au format două echipe care timp de două luni au parcurs întreaga dieceză încercând să semene în cadrul comunităţilor de credincioşi, spiritul voluntariatului, al participării, al parcurgerii drumului de la sine spre aproapele. O altă provocare majoră pe care trebuie s-o înfrunte Caritasul diecezan este finanţarea proiectelor sale din resursele locale. Este un proces complex în care organizaţia îşi regândeşte locul în cadrul comunităţii, devine partener, consultant şi coparticipant la efortul general, fiind în acelaşi timp şi un mediator între cererea de servicii şi oferta care se regăseşte tot în cadrul comunităţii.

 Caritasul, prin proiectele sale, este chemat să motiveze această ofertă, după cum este chemat să deseneze profilul spiritual al acestei comunităţi. O misiune continuă o reprezintă totodată reconstrucţia individuală a omului.

 Promotorii acestei  misiuni, directorii Caritas: mons. Vladimir Petercă,  mons. Grigore Duma, pr. Egidiu Condac, pr. Mihai Budău și pr. Marius Adam au făcut posibile toate acțiunile de binefacere și, mai ales, au reușit să transmită societății care este misiunea noastră de creştini: iubirea de Dumnezeu si de oameni.

 Marele gând de recunoștință se îndreaptă către ei, dar și către episcopul emerit al Diecezei Romano Catolice de Iași,  PS Petru Gherghel, către arhiepiscopul mitropolit, IPS Aurel Percă și  bineînțeles, către episcopul Diecezei de Iași, PS Iosif Păuleț care ne-au fost mereu alături și au răspuns cu generozitate la acțiunile noastre.

 În prezent, activitatea asociației continuă sub îndrumarea directorului general, pr. Iosif Iacob și este cuprinsă în 2 mari domenii de activitate: Domeniul Copii, Tineri, Familii și Domeniul pentru Vârstnici și Persoane cu Dizabilități.

 

X

Right Click

No right click