Duminica a IV-a a Paştelui

28 Aprilie 2015

Duminica a IV-a a Paştelui

Fap 4,8-12; Ps 117; 1In 3,1-2; In 10,11-18

Imaginea lui Isus, Bunul Păstor, ne este foarte dragă, deoarece ne transmite atenţia şi gingăşia lui Cristos, ne dă siguranţă, ne simţim ocrotiţi, apăraţi. Nu prea ne place să fim asemănaţi cu oiţe, însă dorim să ştim că un păstor, un păstor bun, cel mai bun, are grijă de noi, ne apără de orice rău! De fapt, cei care studiază intens Sfânta Scriptură ne spun că textul original, referindu-se la păstor, nu foloseşte cuvântul „bun”, ci cuvântul „frumos”. Isus este Păstorul cel Frumos, este fascinant, atrăgător, încântător! Totul într-un sens spiritual!

                Noi toţi suntem făcuţi pentru frumuseţe, suntem atraşi de frumuseţe, iubim frumuseţea! În această duminică suntem invitaţi să contemplăm chipul frumos al lui Dumnezeu care se revelează în Isus Cristos. Dacă noi credem într-un Dumnezeu justiţiar, răzbunător, care dă ordine, care condamnă, în faţa căruia nu putem ridica fruntea, aceasta este o imagine urâtă despre Dumnezeu. Nu acesta este Dumnezeu! O astfel de imagine justifică toate acele comportamente ale noastre în care dominăm pe ceilalţi, îi călcăm în picioare, ne folosim de ei… Aceasta este o viaţă urâtă! Este urâtă pentru că suntem într-un staul care ne face sclavi! În schimb, Isus ne descoperă un Dumnezeu frumos! Ne spune despre el însuşi că este un Păstor Frumos, bineînţeles, fiind vorba de o frumuseţe spirituală, de care să ne lăsăm atraşi, care să ne placă şi pe care să o urmăm. Vă invit să descoperim această frumuseţe a lui Isus, de care să ne lăsăm fascinaţi, să devină un model pentru viaţa noastră.

                Mai întâi, Cristos spune despre sine că îşi dă viaţa pentru oile sale. Prima caracteristică a Păstorului este aceea că are curajul să îşi pună în pericol propria viaţă pentru binele oilor. Isus nu ţine viaţa pentru sine, o oferă, o pune la dispoziţie, o dăruieşte pentru a ne salva pe noi. Este diferit de cel plătit care nu urmăreşte decât interesul său, care nu se gândeşte la binele oilor. În prima lectură am auzit cum Petru, după ce a vindecat un bolnav, le deschide ochii conducătorilor poporului şi bătrânilor vorbindu-le despre ceea ce face Isus pentru poporul său: „Să vă fie cunoscut tuturor şi întregului popor al lui Israel: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, pe care voi l-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morţi, în el stă acesta înaintea voastră vindecat!” Păstorul cel Frumos este tocmai acela care este aproape, care nu părăseşte, care vindecă, întăreşte, susţine! Îşi oferă viaţa! Suntem cu adevărat discipolii săi dacă învăţăm să ne punem viaţa la dispoziţia celorlalţi, să ne îngrijim de binele lor, să căutăm fericirea lor. Astfel devenim frumoşi şi noi! Maica Tereza de Calcutta povesteşte: „Într-o seară, am mers pe străzi şi am adus cu noi patru oameni. Printre ei era o femeie care era foarte bolnavă. Le-am spus surorilor: "Aveţi voi grijă de ceilalţi trei, eu voi avea grijă de această femeie". Am ajutat-o să se întindă pe un pat şi am observat pe faţa ei un zâmbet fericit. Ea mi-a luat mâna şi a spus doar atât: "Mulţumesc". Apoi a murit. Nu am putut să o ajut, dar mi-am analizat conştiinţa în faţa ei. M-am întrebat: "Ce aş fi spus eu dacă aş fi fost în locul ei?" Răspunsul meu era foarte simplu, aş fi încercat să îi atrag atenţia asupra mea. I-aş fi spus: "Mi-e foame, sunt pe moarte, mi-e frig, mă doare" sau altceva asemănător. Dar ea mi-a dăruit mult mai mult: iubirea ei plină de recunoştinţă. Şi a murit cu un zâmbet pe faţă.”

                În al doilea rând, ceea ce face ca Păstorul să fie frumos este faptul că lui îi pasă de oile sale, se interesează de ele. Ne întrebăm deseori de ce cineva se interesează de noi? De ce suntem importanţi pentru cineva? Pentru că ne iubeşte dezinteresat, pentru că ne vrea fericiţi sau pentru că urmăreşte un interes, pentru că are un avantaj? E atât de dureros să auzi pe cineva care spune: „nimănui nu-i pasă de mine!” Este dramatic atunci când o persoană rămâne fără locul de muncă pentru că firma nu mai are un interes, când o căsătorie se distruge pentru că soţii nu se mai interesează unul de altul, când o prietenie se frânge pentru că unul dintre ei nu mai este atât de simpatic sau glumeţ. Suntem importanţi pentru Cristos nu pentru că el are avantaje de pe urma noastră, ci pentru că ne iubeşte. Singurul lucru pe care el îl doreşte este ca noi să fim fericiţi, să ne putem construi o viaţă frumoasă!

În al treilea rând Isus este Păstorul cel Frumos deoarece îşi cunoaşte oile. Este o cunoaştere care porneşte din iubire, arată o legătură profundă, strânsă, personală. În lectura a doua sfântul apostol Ioan vorbeşte tocmai despre această legătură profundă: „Iubiţilor, vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem.”

Dar mai este un lucru minunat pe care îl face Isus, Păstorul cel Frumos. El nu îngrămădeşte oile sale într-un staul, într-un ţarc. El a venit pentru a dărâma toate ţarcurile, pentru a ne elibera. Vrea să ne scoată din ţarcul necredinţei, al disperării, al tristeţii, al egoismului, al interesului… pentru a ne conduce la „păşuni verzi şi ape liniştite”, pentru a ne duce la o viaţă liniştită şi frumoasă în prezenţa sa. Aceasta este vocaţia fiecăruia dinte noi!

În Mesajul pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii papa Francisc spune: „vocaţia este mereu acea acţiune a lui Dumnezeu care ne face să ieşim din situaţia noastră iniţială, ne eliberează de orice formă de sclavie, ne smulge din obişnuinţă şi din indiferenţă şi ne proiectează spre bucuria comuniunii cu Dumnezeu şi cu fraţii. Aşadar, a răspunde la chemarea lui Dumnezeu înseamnă a lăsa ca El să ne facă să ieşim din falsa noastră stabilitate pentru a porni la drum spre Isus Cristos, ţinta primă şi ultimă a vieţii noastră şi a fericirii noastre.” A-l urma pe Isus Păstorul cel Frumos, Păstorul cel Bun, înseamnă să ieşim din noi înşine şi să ne îndreptăm spre fraţii noştri pentru a împărtăşi frumuseţea vieţii de credinţă, pentru a da mărturie că viaţa cu Cristos este frumoasă, că urmarea lui este fascinantă! Să ne rugăm pentru ca tot mai multe persoane să aibă curajul să îi spună DA lui Cristos pentru viaţa de preoţie, pentru viaţa consacrată şi pentru viaţa de familie. Să ne rugăm pentru ca fiecare dintre noi să îl urmăm pe Păstorul cel Frumos, pe Păstorul cel Bun şi să fim mereu bucuroşi că suntem prietenii săi!

Pr. Felix Roca        

 

Citit 3176 ori Ultima modificare Marți, 19 Mai 2015 14:55
« Februarie 2023 »
Lun Marţi Mie Joi Vin Sâm Dum
    1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28