Jubileu
Jubileu
În primăvara anului 1990, într-o clădire abandonată de pe Strada Sărărie, nr. 134, fondatorii Caritas au ales să adăpostească copiii abandonați și profund afectați de fenomenul comunist. Ulterior au luat naștere diverse programe menite să creeze o civilizație a iubirii și a solidarității între oameni, a ajutorării semenilor noștri mai puțin norocoși.
Promotorii acestui obiectiv, directorii Caritas: pr. Vladimir Petercă, Mons. Grigore Duma, pr. Egidiu Condac, pr. Mihai Budău și pr. Marius Adam au făcut posibile toate acțiunile de binefacere și, mai ales, au reușit să transmită societății care este misiunea noastră de creştini: Iubirea de Dumnezeu si de oameni.
Marele nostru gând de recunoștință se îndreaptă către ei, dar și către episcopul emerit al Diecezei Romano Catolice de Iași, PS Petru Gherghel, către arhiepiscopul mitropolit, ÎPS Aurel Percă și bineînțeles, către episcopul Diecezei de Iași, PS Iosif Păuleț care ne-au fost mereu alături și au răspuns cu generozitate la acțiunile noastre.
Problemele cu care se confruntă comunitatea sunt mari, diverse, dar mai ales urgente, motiv pentru care Caritas a creat programe diverse prin care să răspundă nevoilor cu implicare și devotament: Programul Antidrog, Centrul de Resurse pentru Persoane cu Dizabilități, Centrul de Inserţie Socio-Profesională pentru Tineri în Dificultate și programe care desfășoară activități și în prezent: Centrul de Plasament „Sfântul Iosif”, Centrul de Resurse pentru Familii, Centrul de Resurse pentru Copii și Tineri „Don Bosco”, Programul Servicii de Îngrijire la Domiciliu, Programul de Intervenții în Situații de Urgență și Calamități Naturale.
Anul jubiliar 2020 va fi marcat printr-o serie formată din 30 de evenimente de responsabilitate socială care vizează sensibilizarea comunităților din Regiunea Moldovei și ajutorarea celor care trăiesc în sărăcie, persoanele marginalizate social, singure sau bolnave, recunoscând valoarea fiecăreia dincolo de condiția socială, ce se vor încheia cu o Gală Responsabilității Sociale – Caritas 30 de ani de caritate ce va avea loc pe 30 octombrie 2020.
Inițiem un îndemn pentru comunitate de ajutorare a aproapelui, un îndemn să ne angajăm într-un stil de viață bazat pe solidaritatea între oameni, uniți pentru schimbarea destinelor celor aflați în nevoie.
Fiindcă dorim să ni se alăture cât mai mulți membri pe drumul carității, vom face cunoscut parcursul asociației noastre prin intermediul acestei secțiuni intitulată Caritas 30 de ani. Secțiunea creată la ceas aniversar cuprinde mărturiile celor care au pus bazele asociației noastre și care în permanență au oferit sprijin și s-au implicat în acțiunile de binefacere, dar și mărturii care să reflecte istoricul programelor, precum și articole redactate cu prilejul evenimentelor.
În primăvara anului 1990, într-o clădire abandonată de pe Strada Sărărie, nr. 134, fondatorii Caritas au ales să adăpostească copiii abandonați și profund afectați de fenomenul comunist. Ulterior au luat naștere diverse programe menite să creeze o civilizație a iubirii și a solidarității între oameni, a ajutorării semenilor noștri mai puțin norocoși.
Promotorii acestui obiectiv, directorii Caritas: pr. Vladimir Petercă, Mons. Grigore Duma, pr. Egidiu Condac, pr. Mihai Budău și pr. Marius Adam au făcut posibile toate acțiunile de binefacere și, mai ales, au reușit să transmită societății care este misiunea noastră de creştini: Iubirea de Dumnezeu si de oameni.
Marele nostru gând de recunoștință se îndreaptă către ei, dar și către episcopul emerit al Diecezei Romano Catolice de Iași, PS Petru Gherghel, către arhiepiscopul mitropolit, ÎPS Aurel Percă și bineînțeles, către episcopul Diecezei de Iași, PS Iosif Păuleț care ne-au fost mereu alături și au răspuns cu generozitate la acțiunile noastre.
Problemele cu care se confruntă comunitatea sunt mari, diverse, dar mai ales urgente, motiv pentru care Caritas a creat programe diverse prin care să răspundă nevoilor cu implicare și devotament: Programul Antidrog, Centrul de Resurse pentru Persoane cu Dizabilități, Centrul de Inserţie Socio-Profesională pentru Tineri în Dificultate și programe care desfășoară activități și în prezent: Centrul de Plasament „Sfântul Iosif”, Centrul de Resurse pentru Familii, Centrul de Resurse pentru Copii și Tineri „Don Bosco”, Programul Servicii de Îngrijire la Domiciliu, Programul de Intervenții în Situații de Urgență și Calamități Naturale.
Anul jubiliar 2020 va fi marcat printr-o serie formată din 30 de evenimente de responsabilitate socială care vizează sensibilizarea comunităților din Regiunea Moldovei și ajutorarea celor care trăiesc în sărăcie, persoanele marginalizate social, singure sau bolnave, recunoscând valoarea fiecăreia dincolo de condiția socială, ce se vor încheia cu o Gală Responsabilității Sociale – Caritas 30 de ani de caritate ce va avea loc pe 30 octombrie 2020.
Inițiem un îndemn pentru comunitate de ajutorare a aproapelui, un îndemn să ne angajăm într-un stil de viață bazat pe solidaritatea între oameni, uniți pentru schimbarea destinelor celor aflați în nevoie.
Fiindcă dorim să ni se alăture cât mai mulți membri pe drumul carității, vom face cunoscut parcursul asociației noastre prin intermediul acestei secțiuni intitulată Caritas 30 de ani. Secțiunea creată la ceas aniversar cuprinde mărturiile celor care au pus bazele asociației noastre și care în permanență au oferit sprijin și s-au implicat în acțiunile de binefacere, dar și mărturii care să reflecte istoricul programelor, precum și articole redactate cu prilejul evenimentelor.
Mărturii
Pr. Egidiu Condac
Iubirea aproapelui, înrădăcinată în iubirea lui Dumnezeu, este înainte de toate o datorie pentru fiecare credincios, dar este și datorie pentru întreaga comunitate eclezială, și aceasta la toate nivelurile sale: de la comunitatea locală a Bisericii particulare până la Biserica Universală în ansamblul său….De-a lungul anilor, exercitarea carității s-a afirmat ca unul dintre domeniile sale esențiale, alături de administrarea sacramentelor și vestirea cuvântului. Practicarea iubirii față de văduve și orfani, față de prizonieri, bolnavi și față de toate persoanele care, în vreun fel, sunt în nevoi, țin de esența sa la fel ca și slujirea sacramentelor și vestirea Evangheliei. ( Deus caritas est, 20; 22).
Călăuzită de aceste principii ale Bisericii și de necesitățile reale ale atâtor persoane din societatea noastră, care se confruntă cu diferite forme de sărăcie, Asociația Centrul Diecezan Caritas Iași s-a îngrijit în cei 30 de ani de activitate să favorizeze creșterea seminței carității, cultivate în pământul diecezei de Iași, lăsându-se hrănită și luminată de cuvântul viu al Evangheliei care se adresează deopotrivă angajaților, voluntarilor și tuturor creștinilor și oamenilor de bunăvoință.
Ce au însemnat cei 30 de ani care s-au scurs? Au fost ani de creștere, de dezvoltare și de maturizare.
Creșterea și dezvoltarea au fost stimulate de atâtea necesități descoperite în comunitățile din orașele și satele din N-E României: oameni în diferite situații de precaritate, dar care poartă pe chipul lor aceeași imagine a lui Cristos pe care suntem chemați să-l slujim.
Maturizarea a intervenit nu doar datorită trecerii inevitabile a timpului care aducea mereu noi transformări în societate, lăsând în urmă noi categorii de persoane care aveau nevoie de susținere, dar mai ales datorită multiplelor provocări la care asociația a trebuit să dea răspunsul cel mai potrivit, fără a uita că rămâne avocat și apărătoare a cauzei celor mici, a celor săraci și dezavantajați. Astfel pe lângă activitățile de sprijin oferit unui număr mereu în creștere a beneficiarilor proiectelor, o permanentă preocupare a constituit-o alinierea serviciilor la noile reglementări legislative și standarde de calitate.
Deși mai este mult de lucru pentru a conștientiza și sensibiliza pe cât mai mulți oameni asupra responsabilității comune față de cei slabi și marginalizați din societate și a-i determina la o implicare mult mai hotărâtă, totuși se poate observa după această perioadă de timp că s-a reușit într-o bună măsură, plecând de la o analiză a nevoilor beneficiarilor, să se descope mai mult identitatea asociației de caritate în sine.
Nu-mi rămâne decât să urez acestui organism viu al Bisericii mulți ani de slujire în continuare, răspunzând la glasul celor neauziți de societatea tot mai zgomotoasă de astăzi și antrenând în această lucrare a carității pe cât mai mulți oameni care să devină tot mai sensibili și atenți la nevoile semenilor. Felicitări și Domnul să vă inspire și să vă ajute pe mai departe pe toți lucrătorii Caritas, pe toți voluntarii și binefăcătorii, să fiți instrumentele lui în mijlocul poporului la care vă trimite.
Iubirea aproapelui, înrădăcinată în iubirea lui Dumnezeu, este înainte de toate o datorie pentru fiecare credincios, dar este și datorie pentru întreaga comunitate eclezială, și aceasta la toate nivelurile sale: de la comunitatea locală a Bisericii particulare până la Biserica Universală în ansamblul său….De-a lungul anilor, exercitarea carității s-a afirmat ca unul dintre domeniile sale esențiale, alături de administrarea sacramentelor și vestirea cuvântului. Practicarea iubirii față de văduve și orfani, față de prizonieri, bolnavi și față de toate persoanele care, în vreun fel, sunt în nevoi, țin de esența sa la fel ca și slujirea sacramentelor și vestirea Evangheliei. ( Deus caritas est, 20; 22).
Călăuzită de aceste principii ale Bisericii și de necesitățile reale ale atâtor persoane din societatea noastră, care se confruntă cu diferite forme de sărăcie, Asociația Centrul Diecezan Caritas Iași s-a îngrijit în cei 30 de ani de activitate să favorizeze creșterea seminței carității, cultivate în pământul diecezei de Iași, lăsându-se hrănită și luminată de cuvântul viu al Evangheliei care se adresează deopotrivă angajaților, voluntarilor și tuturor creștinilor și oamenilor de bunăvoință.
Ce au însemnat cei 30 de ani care s-au scurs? Au fost ani de creștere, de dezvoltare și de maturizare.
Creșterea și dezvoltarea au fost stimulate de atâtea necesități descoperite în comunitățile din orașele și satele din N-E României: oameni în diferite situații de precaritate, dar care poartă pe chipul lor aceeași imagine a lui Cristos pe care suntem chemați să-l slujim.
Maturizarea a intervenit nu doar datorită trecerii inevitabile a timpului care aducea mereu noi transformări în societate, lăsând în urmă noi categorii de persoane care aveau nevoie de susținere, dar mai ales datorită multiplelor provocări la care asociația a trebuit să dea răspunsul cel mai potrivit, fără a uita că rămâne avocat și apărătoare a cauzei celor mici, a celor săraci și dezavantajați. Astfel pe lângă activitățile de sprijin oferit unui număr mereu în creștere a beneficiarilor proiectelor, o permanentă preocupare a constituit-o alinierea serviciilor la noile reglementări legislative și standarde de calitate.
Deși mai este mult de lucru pentru a conștientiza și sensibiliza pe cât mai mulți oameni asupra responsabilității comune față de cei slabi și marginalizați din societate și a-i determina la o implicare mult mai hotărâtă, totuși se poate observa după această perioadă de timp că s-a reușit într-o bună măsură, plecând de la o analiză a nevoilor beneficiarilor, să se descope mai mult identitatea asociației de caritate în sine.
Nu-mi rămâne decât să urez acestui organism viu al Bisericii mulți ani de slujire în continuare, răspunzând la glasul celor neauziți de societatea tot mai zgomotoasă de astăzi și antrenând în această lucrare a carității pe cât mai mulți oameni care să devină tot mai sensibili și atenți la nevoile semenilor. Felicitări și Domnul să vă inspire și să vă ajute pe mai departe pe toți lucrătorii Caritas, pe toți voluntarii și binefăcătorii, să fiți instrumentele lui în mijlocul poporului la care vă trimite.
Pr. Iosif Iacob
ASOCIAȚIA CENTRUL DIECEZAN CARITAS LA MOMENT ANIVERSAR
Există în fiecare dintre noi o profundă dorință de a înțelege și a împlini întocmai planul pe care Dumnezeu îl are cu fiecare, din momentul în care ne-a chemat la viață, în acest colț al lumii, în acest loc și în aceste împrejurări istorice.
Gândindu-mă la conținutul mesajului aniversar, Caritas, 30 ani de caritate, memoria se îndreaptă spre trecut, un trecut al organizației în care nu am fost implicat în mod direct. Un trecut în care am fost prezent prin simplul aport pe care l-am putut aduce în momentele când ne-au fost solicitate brațele și forța fizică în anii petrecuți în seminar, atât în ciclul liceal cât și în primii ani de studenție, pentru diferitele activități de descărcare și încărcare produse, care veneau sau aveau destinații diferite în funcție de necesități. Erau activități, pe care, îmi amintesc, le realizam împreună cu colegii, uneori cu mult elan și implicare, distrându-ne chiar, alteori bombănind, întrucât ne era furată o oră din râvnitele momente de destindere pe terenul de fotbal. Aceste activități cereau multă disponibilitate și, de ce nu, sacrificiu, ținând cont că multe dintre ele interveneau pe neasteptate și nu țineau cont de oră. Toate acestea au avut un impact la vârsta adolescenței, când nu toate sunt văzute cu claritate și spirit de responsabilitate față de binele major care trebuie să fie urmărit. Astăzi aș spune, caritatea nu ține cont de timp, de momentul zilei sau al nopții și nici de starea de spirit.
În anii studenției, departe de casă și de țara natală, au fost puține momentele în care am avut posibilitatea de a interacționa în mod direct cu activități Caritas. În toamna anului 1999 un copil însoțit de mama lui a ajuns printr-un proiect Caritas la un spital din Roma pentru îngrijire de specialitate. Solicitându-se sprijinul studenților aflați la studii, au fost câteva zile în care am însoțit tânăra mama, ajutând-o să se descurce și să depășească problemele de limbă și de orientare într-o lume nouă și diferită pentru ea. O altă experiență a fost aceea, în care, prin intermediul acordurilor cu Dieceza de Münster și Kolping Germania am avut posibilitatea, ca student, să fac o experiență de muncă care mi-a permis să pot continua și desăvârși studiile teologice.
În activitatea pastorală și didactică desfășurată ca preot în Iași, după 2002, au fost nenumărate momentele în care activitățile s-au întrepătruns cu cele caritative și în mod speciale cu cele ale Caritas Iași. Ca tânăr preot, vicar la Parohia „Sfânta Tereza” Iași, am trăit multe momentele de implicare în activități cu caracter social și caritativ. Activitățile lunare cu bătrânii, prin vizitele la domiciliu, pe care le făceam cu voluntarii; activitățile de voluntariat în care erau implicați adolescenți și tineri din parohie, mai apoi tinerii studenți; activitățile cu copiii în cadrul centrului care funcționa în spațiul simplu și sărăcăcios, dar plin de viață, din spatele Bisericii, sunt doar câteva din aspectele în care am notat și am fost martorul a ceea ce înseamnă activități Caritas în Dieceza de Iași.
Apoi am avut posibilitatea să beneficiez mai îndeaproape și să simt atmosfera din cadrul echipei Caritas. Începând să locuiesc pe Sărărie, 134, prin bunăvoința Pr. Egidiu, din vara anului 2006, am putut să simt, chiar fără a fi implicat, sensul mișcării continue și a forfotei și preocupărilor generate de succesiunea evenimentelor dintr-un an și a proiectelor tot mai complexe și mai ample. În același timp, dificultățile cu care se confruntă o astfel de organizație, dificultăți care dau naștere unor preocupări și griji, au fost constant prezente în viața celor implicați în activitățile și proiectele Caritas. Acest lucru indică faptul că o organizație este vie, într-o continuă devenire și caută să se ancoreze în situațiile și evenimentele timpului, adaptându-se nevoilor și exigențelor momentului.
Ce este Asociația Centrul Diecezan Caritas în anul 2020? Este o echipă care încearcă să lucreze în mod profesionist, fiind alături de cei în nevoi prin intermediul proiectelor pe care le desfășoară, căutând să implice și să sensibilizeze cât mai multe entități bisericești și statale, în vederea realizării acelui deziderat al Mântuitorului, lăsat nouă ca testament prin cuvintele Sfintelor Evanghelii: „…tot ce ați făcut unuia dintre frații mei mai mici, mie mi-ați făcut!”
Caritas este o familie formată din angajați, colaboratori, beneficiari și toți cei care, într-un cuget, împărtășesc aceleași idealuri, ca această lume să fie mai bună și mai dreaptă, fiecare asumându-și responsabilitatea specifică propriei stări și propriilor posibilități de a face binele. Nimeni nu este îndeajuns de bogat ca să nu aibă nevoie de ajutor și nimeni nu este atât de sărac ca să nu poată oferi ceva, un bine care să vină din suflet.
Caritas, am simțit în acest an, este și căutarea de a înțelege cum putem face binele și în timpuri nesigure, timpuri de pandemie, timpuri care obligă la o analiză profundă în vederea alegerii binelui superior, în condiții de risc și nesiguranță.
Așa, și doar așa, încercăm să înțelegem și să trăim, după 30 de ani de multiple experiențe și o bogată activitate, cuvintele papei Francisc: „caritatea este instrumentul iubirii lui Dumnezeu”.
La mulți ani, Caritas! Felicitări pentru frumoasa prezență și mărturie în cei 30 de ani! Mulțumiri tuturor celor care au făcut ca lucrarea lui Dumnezeu să se realizeze prin intermediul acestei organizații! Dumnezeu să îi răsplătească pentru lucrarea lor!
Caritasul a cunoscut multe persoane implicate: episcopi, directori, angajați, colaboratori, binefăcători, sponsori și în mod special beneficiari. Despre ei, despre beneficiari vorbește Papa Benedict și spune că sunt o resursă pe calea sfințeniei și a sfințirii omului, a fiecărui om.
Felicitări și succes vouă, dragi angajați, care astăzi încercați să puneți la dispoziția aproapelui, a celor în nevoi, prin intermediul acestei organizații, timpul și priceperea dumneavoastră, spre a lucra în mod profesionist și cu inima, pentru o lume mai bună. Dumnezeu să vă ajute și să lucreze în viața dumneavoastră, și prin dumneavoastră în viața celor care au mai mare nevoie.
La mulți ani!
P. Iosif Iacob
30.11.2020
Pr. Marius Adam
În toamna anului 2003 începeam anul IV- pastoral la Institutul Teologic din Iași. Alături de colegii mei, așteptam în aula mare a seminarului deciziile luate de superiori cu privire la repartizările studenților în diferite locații ale diecezei, pentru ca experiența acumulată în respectiva perioadă să ajute la formarea noastră ca viitori preoți. Când am aflat că sunt trimis să experimentez această nouă provocare alături de un coleg Pr. Balint Vincențiu la Centrul Diecezan Caritas Iași, am avut o oarecare dezamăgire, din cauza fricii de necunoscut; nu ne era clar ce vom avea de făcut. În foarte scurt timp, situația s-a clarificat și mărturisesc că datorită Pr. Egidiu Condac și a Pr. Mihai Budău și a angajaților Caritas, implicarea și prezența în programele social-caritative ale asociației ne-au fost de mare ajutor și ceea ce era mai important, personal, m-am simțit util. De multe ori am rămas impresionat de bucuria pe care ne-o arătau persoanele vârstnice din cadrul Centrelor de îngrijire la domiciliu pentru simplu fapt că cineva îi vizita, o bucurie pe care o resimțeam și eu atunci ca și astăzi când merg în vizită la cei bolnavi pentru a le oferi hrana spirituala a sfintei Împărtășanii. Acel an s-a scurs repede și cu mare tristețe ne-am luat la revedere de la toți cei care dădeau atunci viață Asociației Caritas din Iași, fără să bănuiesc ca bunul Dumnezeu îmi va pregăti o provocare și mai mare. După doi ani de vicariat la Onești, Preasfințitul Aurel Percă m-a sunat pentru a mă înștiința de decretul Excelenței sale Preasfințitul Petru Gherghel, prin care am fost numit director executiv la Centrul Diecezan Caritas Iași. Asta se întâmpla în vara anului 2008 și îmi amintesc că atunci când am ajuns în curtea Centrului Caritas din strada Sărăriei, întreaga curte era plină cu paleți cu cutii de alimente de tot felul și apă. Mulți voluntari și angajați Caritas făceau acele pachete care au fost distribuite familiilor grav afectate din cauza inundațiilor din Moldova de pe râul Siret în vara anului 2008.
Nu era timp de pierdut cu adaptarea; o primă provocare concretă la începutul mandatului meu a fost primirea unei înștiințări din partea Școlii de arte din Iași că se reziliază contractul de închiriere a spațiului unde se afla depozitul de bunuri umanitare ale Centrului Caritas din Copou, obiectiv de strictă necesitate a activităților asociației care a fost în mare parte reconstruit de către Caritas sub conducerea Pr. Vladimir Petercă la începuturile asociației. Nu am avut încotro și a trebuit să găsim repede o soluție să cumpărăm urgent un teren să construim în regie proprie cu bani împrumutați actualul depozit.
Intrasem din plin în coordonarea anumitor activități ale Caritasului care sufereau din cauza crize economice care s-a petrecut în întreaga lume în perioada 2008-2010. Marea provocare a conducerii asociației de atunci era asigurarea minimă a bugetului anual pentru ca fiecare proiect și program social să poată continua după schema tradițională pentru toate categoriile de vârstă. Nu a fost ușor, ținând cont de faptul ca binefăcătorii și sponsorii tradiționali din Germania, Italia, Austria și toată lumea își retrăgeau susținerea datorită unei noi realități: România aderase la Uniunea Europeană. La orice cerere de finanțare internă sau externă ni se răspundea sec: faceți proiecte europene.
Așa a început aventura echipei de scrieri de proiecte europene care fără să apeleze la nicio firmă de consultanță în acest domeniu, pentru că erau scumpe, a reușit cu îndrăzneala specifică unor tineri, dar și cu profesionalism, seriozitate și mare atenție, să obțină punctajul dorit pentru ca primul proiect Caritas să fie finanțat din fonduri europene. Am simțit în mod direct presiunea responsabilității acelui proiect fiind desemnat ca reprezentant legal în fața autorităților civile cu privire la corecta și legala implementare a obiectivelor stipulate în scris. Dincolo de birocrația cerută de un astfel de proiect, am continuat împreună cu toți cei din Caritas, susținerea activităților ce nu erau finanțate din fonduri europene, și asta a fost un succes.
Ar fi multe de spus pentru că au fost cinci ani de experiență intensă, au fost momente de cotitură, de noi strategii în care am cunoscut prieteni noi și am trăit momente deosebite și frumoase dar și încercări destule. Îi mulțumesc Pr. Egidiu Condac cu care am avut o colaborare frumoasă și care a înțeles dorința mea de a mă întoarce la slujirea de păstor de suflete după cinci ani la Caritas. Un mulțumesc sincer am pentru Pr. Franz Lutum cunoscut de toți, care mi-a oferit un model de Preot al carității și care a fost un stâlp de bază în momentele grele. Ca o asociație să funcționeze și să prospere, e nevoie de implicarea a mulți oameni cu intenții bune și dezinteresate. Personal am avut norocul să am alături în mandatul meu pe Domnul Hans Kellermann din Germania, el a fost mereu un susținător al activităților Caritas chiar și pe plan spiritual. Nu pot să nu-l menționez pe domnul Mihai Constantin, omul bun la toate care asigura prin implicarea sa, succesul fiecărei inițiative, dar și pe toți angajații, colaboratorii și voluntarii centrului pe care i-am cunoscut.
La mulți ani Caritas!
Pr. Mihai Budău
Orice candidat la preoție care dorește să devină slujitorul lui Cristos, atunci când intră în Seminar știe că are în fața sa o perioadă de pregătire intensă de șase ani, spre a putea fi cât mai apt în vederea misiunii nobile pe care o are de îndeplinit, în ceea ce este chemat să fie „alter Christus”. Consider că formarea preoțească nu este completă dacă nu este puternic impregnată și de „contaminarea” cu „virusul carității”.
Pentru mine acest moment avea să vină în anul 2002, când după numai patru ani de preoție, eram chemat sa încep o nouă perioadă de formare, cea a carității, punându-mi la dispoziție viața și interesele, în slujba celor mai vulnerabili dintre semenii noștri, prin implicarea în proiectele sociale pe care Centrul Diecezan Iași deja le desfășura. Părintele Egidiu, directorul general de atunci, formase deja o echipa tânără, efervescentă, plină de elan și dornică de a oferi cât mai mult în sprijinul celor mai nevoiași dintre semenii noștri. Misiunea mea era doar aceea de a reuși sa mă integrez în acest colectiv și de a oferi contribuția mea pentru coordonarea sau dezvoltarea acestor servicii. Iar perioada de activitate în cadrul Centrului Diecezan Caritas Iași, a durat exact șase ani, atât cât durează și formarea în vederea preoției.
Privind în retrospectivă, deseori mă gândesc cu nostalgie la clipele minunate petrecute lângă niște oameni minunați, care m-au ajutat să înțeleg mai bine ce înseamnă a-l întâlni pe Cristos într-un copil abandonat, într-un tânăr în căutarea unui sens în viață, într-un părinte care face eforturi considerabile pentru a asigura traiul zilnic al familiei, într-un bolnav care își pune poate ultimele speranțe într-un ajutor ce poate veni de la cineva, într-un bătrân care mai speră să-i fie alinată singurătatea de către cineva. De fapt, acesta este și testamentul pe care Cristos l-a lăsat, acela de a fi mereu în căutarea chipului său, chip întâlnit în semenul nostru, mai ales în cel aflat în dificultate. Iar eu consider că prin activitățile desfășurate și pe care le dezvoltă în permanență, Caritas-ul diecezan continuă să fie brațul milostiv al lui Cristos, care șterge o lacrimă, mângâie un descurajat, întărește un om slăbit de puteri sau de curaj.
Spuneam la început că timpul de formare sacerdotală presupune o perioadă îndelungată, pentru a cimenta cunoștințele teologice în candidatul la preoție. Şi eu, în perioada celor șase ani în care am avut posibilitatea de a mă implica în activităţile sociale, alături de tot personalul şi voluntarii Caritas, am simţit că formăm o familie. Că trăim bucuriile şi necazurile împreună. Că avem forţa de a schimba lucrurile doar împreună. Că putem transforma ceva în jurul nostru doar împreună. De fapt, orice lucru măreţ se poate face numai împreună. Acesta este şi rolul unei perioade de formare, acesta este şi secretul oricărei reuşite în viaţă. Iar acest lucru l-am simţit din plin în cei şase ani petrecuţi împreună, ca într-o adevărată familie.
Nu pot să-i uit nici pe cei care ne-au oferit posibilitatea de a ne exprima caritatea, adică pe toţi beneficiarii proiectelor Caritas. Mi-au rămas întipărite în minte pentru toata viața, ca într-o fotografie gravată în piatră, chipurile pline de suferință, de lipsuri, de încercare, dar şi de speranță, credință si de încredere ale celor pe care i-am întâlnit. Și au fost multe chipuri, fiecare cu istoria sa, cu problemele sale, cu caracterul său. Un chip însă, mi-a marcat viața. Este chipul unui tânăr care venind într-o zi, în audienţă, mi-a vorbit peste o oră despre problemele sale. Odată cu înșiruirea problemelor, începusem să mă frământ şi să caut soluţii pentru a-l putea ajuta. Aveam sa trăiesc însă o mare surpriză. Marele ajutor de care avea nevoie era doar să-l asculte cineva. Până la capăt. Cu toată povestea sa. Şi a plecat liniștit şi mulțumit, spunându-mi că celelalte probleme le va rezolva singur, deoarece își găsise motivația și forța de „a se reseta”.
Da, am învățat la seminarul carității că este mult mai important să ascult, să am răbdare, să am încredere în cel din faţa mea, şi împreună, cerând ajutorul lui Dumnezeu, să încercăm să găsim soluții. Şi am simțit de atâtea ori, că Dumnezeu nu dezamăgește, că nu abandonează pe nimeni, că este mereu lângă cel care își pune încrederea în El.
Acum la 30 de ani de activitate, ca unul care am simțit importanța pe care o ocupă Asociația Centrul Diecezan Caritas în viața diecezei de Iași, aş vrea să le mulțumesc tuturor celor care şi-au oferit sau continuă să-şi ofere viața şi timpul lor în folosul semenilor şi să-i asigur că absolut tot ceea ce fac cu inima deschisă şi cerând ajutorul lui Dumnezeu, nu va rămâne nerăsplătit. Iar chipul unui om care a beneficiat de ajutorul nostru, va rămâne întipărit în inima şi mintea noastră, deoarece acest chip este chipul lui Cristos, iar acest lucru ne va aduce multe satisfacții şi împliniri.
La mulți ani şi multe activități Caritas! La mulți ani si multe împliniri, dragi Caritas-ieni!
Preot Mihai Budău
Mons. Grigore Duma
În anul 2000, urmare a încetării activității Pr. V. Petercă din funcția de Director Caritas, Consiliul director s-a întrunit la Iași și s-au făcut alegeri. Pentru funcția de director general am fost ales eu și pentru cea de director executiv pr. Egidiu Condac.
A fost un început destul de anevoios, deoarece pentru o asemenea poziție, ca lucrurile să meargă bine, trebuie să ai o cunoaștere în ansamblu a proiectelor în derulare, ca apoi să poți ajunge în detaliu la fiecare. Din fericire am găsit în birouri și pe teren personal competent cu care să continuăm proiectele existente și să facem planuri pentru altele noi. În perioada respectivă, Caritas însemna, în mintea multora, primirea de ajutoare din străinătate și împărțirea lor celor nevoiași… Un proiect care funcționa bine atunci era atelierul de tâmplărie și de asemenea, desfacerea hainelor la mâna a doua. Beneficiari erau orfelinatele, Seminarul, construcții de biserici și case parohiale, dispensare, case de reculegere, școli etc. A fost și o încercare cu două clase de copii de etnie rromă la o școală din Păcurari, dar cu puțină reușită, neavând personal care să aibă cât de cât cunoștință despre cultura lor… Un alt proiect care a funcționat bine a fost cabinetul dentistului, ca și distribuirea de medicamente pe care le primeam din America. La un asemenea transport, un container mare primit din America, deși toate documentele erau pregătite din timp, la deschiderea containerului, inspectorul care asista, a omis să treacă prin toate documentele și ne-am trezit cu mass media pe cap, poza pr. Egidiu și a mea pe prima pagină a câtorva ziare cu mențiunea: Caritas Iași importă din America droguri pentru ”săraci”… Cu toate insistențele noastre, nici vorbă de vreo retractare…
În aceiași perioadă, fiind responsabil al Filialei Iași de Ajutor Maltez, am făcut o colaborare cu succes, mai ales cu întâlnirile familiilor care aveau persoane cu handicap (circa 20 de familii). De asemenea, cu vizitarea și ajutorarea persoanelor în vârstă de acasă și-n aziluri.
Treabă a fost multă și s-a lucrat cu entuziasm. Pr. Egidiu a intrat repede în miezul lucrurilor și și-a făcut partea foarte bine. Trebuie să menționez că a făcut de nenumărate ori și partea mea, deoarece în aceiași perioadă îndeplineam și funcția de vicar general și toată responsabilitatea rămânea adesea pe umerii săi.
Deus Caritas est. Venerabilul papa emerit Benedict ne prezintă cu atâta finețe această calitate divină în cadrul căreia trebuie să se înscrie viața fiecăruia dintre noi, dar mai ales a celor care sunt direct angajați în asociația Caritas. Slujindu-l pe Dumnezeu prin aproapele împlinim una din cele mai sfinte porunci și, dacă o facem cu competență și bucurie, cu atât mai bine!
Dragi salutări tuturor lucrătorilor din Caritas și succes deplin în derularea proiectelor actuale.
La ceas aniversar, LA MULȚI ANI, Caritas!
Mons. Vladimir Petercă
Generația care a făcut parte din prima echipă a Centrului Diecezan Caritas, a fost fără îndoială o echipă de sacrificiu, dar și de multe bucurii, o echipă care a fost trup și suflet pentru ceea ce noi i-am numit primii binefăcători ai noștri. A fost înainte de toate, dna. Lisacovschi, dar și dl. Ludovic Lisacovschi, fratele ei, precum și dna. și dl. Diac și așa mai departe, dacă ar trebui să-i menționez pe toți…
Personal am îndeplinit funcția de director al Centrului Diecezan Caritas Iași și cu toții împreună am trecut la treabă fără nici o zăbavă. Drept să spun nici eu, nici ceilalți nu știam ce o să ne aștepte în curând.
Ideea înființării Centrului Diecezan Caritas ne surâdea tuturor și am și trecut la primii pași fără a mai aștepta prea multe. Cu toții eram entuziasmați de munca noastră și plini de idei. Au apărut însă și primele provocări, de la care nici unul nu s-a dat în lături. Ne bucuram așa de mult că aveam atâtea de făcut. Și acum vine întrebarea de bază: la ce nevoi ale comunității a răspuns Caritasul în perioada respectivă? Dar în perioada care a urmat? A fost foarte mult de muncă, la care însă ne-am angajat cu tot entuziasmul nostru. A trebuit să dăm o atenție cu totul deosebită bucuriilor, dar și necazurilor de tot felul, adică să fim de toate pentru toți. Este drept, munca de început a avut multe coborâșuri, dar și foarte multe urcușuri. Ele ne-au făcut să fim mai bucuroși și mai optimiști în toate gesturile și mișcările noastre, pentru că nu a fost un chin, ci o adevărată desfătare, dar și mângâieri trăite din plin de fiecare. Dumnezeu, Cel atotputernic și veșnic, ne-a dăruit multă sănătate și poate să se bucure cu adevărat împreună cu fiecare dintre noi, căci El este viu mereu și pentru noi, de-a pururi. Nu ne-am plâns niciodată de munca pe care am depus-o, orice efort era o satisfacție. Eram mândri că lucrăm „în via Domnului!” Nu au fost puține aceste acțiuni ale noastre, de la munca obișnuită cu selectarea hainelor, până la trimiterea unor echipamente pentru diferite spitale din Iași și din împrejurimi.
Acum „un cuvânt de suflet” se cade să-l adresăm din toată inima și cugetul nostru, dar și de „încurajare” și de ce nu și „un îndemn” care să reflecteze îndelung la tot ceea ce cu toții avem de făcut spre binele Bisericii noastre.
În timp ce spunea aceste lucruri, o femeie din mulțime și-a ridicat vocea și a spus:
„Fericit sânul care te-a purtat și pieptul la care ai supt!”
Dar Isus a răspuns:
„Mai degrabă, fericiți sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păstrează!” (Lc 11,27-28). Noi ne-am străduit în toate „să păstrăm acest cuvânt a lui Dumnezeu!” pentru noi și pentru generațiile care vor veni după noi. Noi am voit să oferim un exemplu viu pentru fiecare, așa încât Centrul Diecezan Caritas numără astăzi multe activități cu numeroși lucrători și voluntari.
Postscriptum:
Două instituții au luat ființă în mod treptat, este vorba despre Centrul de Plasament Sf. Iosif, orfelinatul nostru și Centrul de Resurse pentru Familii, adică Biroul de Asistență Socială. Ambele instituții au intrat pe rând în funcție cu succes deplin. Mai întâi orfelinatul care a creat grupe, grupe de copiii, care și-au găsit astfel un loc. Munca cu respectivii copii a fost grea și anevoioasă, dar a meritat tot efortul. Biroul de asistență socială a fost un al doilea proiect care și el s-a dovedit la fel de necesar, pentru că acest proiect a funcționat pentru familii, deci a avut un caracter mult mai generalizat. Și într-un caz, și în altul, este degetul Biserici, care a sesizat ambele situații întinzând o mână salvatoare la timpul potrivit.
Mons. Vladimir PETERCĂ
Episcop emerit Petru Gherghel
Caritas Christi urget nos (2Cor 5,14)
Doresc să încep aceste câteva gânduri cu o afirmație, și totodată să dau mărturie cu o profundă convingere: Biserica, fără caritate, nu poate fi cu adevărat Biserică. Ea nu poate să lucreze fără iubire, iar iubirea sau caritatea îl reprezintă pe Dumnezeul cel iubitor și pe Fiul său întrupat și prezent între oameni și pentru oameni. Nici creștinul nu poate fi creștin, fără să cunoască și să practice iubirea.
Am admirat mereu afirmația primilor noștri inițiatori și mesageri ai Caritas-ului în dieceza noastră, care spuneau că, fără caritate, Biserica nu poate fi cu adevărat poporul lui Dumnezeu, ea poate fi credibilă doar dacă trăiește și răspândește iubirea sau caritatea, cea care o face să fie a lui Dumnezeu și pentru oameni. De aceea, Biserica dintotdeauna s-a străduit să-și împlinească menirea căutând mereu forme noi și variate de a îndrepta spre oameni brațele carității, rămânând astfel o adevărată instituție divină și credibilă ce răspândește darul iubirii, darul comuniunii și al solidarității între oamenii timpului nostru.
Primind cu bucurie invitația de a participa la frumosul eveniment comemorativ „Caritas ’30”, organizat de Centrul Diecezan Caritas Iași pe tot parcursul acestui an 2020, țin să îmi exprim gândul de aducere-aminte și de prețuire a efortului pentru întreaga activitate a acestei respectate instituții în sărbătoare.
Consider în același timp că e și datoria mea, ca episcop de Iași, să dau o mărturie vie despre această lucrare din partea tuturor membrilor Bisericii noastre locale, lucrare admirabil coordonată mai ales de cei tineri, care au îndeplinit misiunea de lideri curajoși într-un asemenea important domeniu. Ei au stimulat, conform sfintei Evanghelii, spiritul adevăratei iubiri și carități creștine și așa au început să se vadă înmulțindu-se diferitele forme de întrajutorare creștină care au crescut odată cu întreaga Biserică.
În acest sens, doresc să elogiez toate aceste inițiative – pe drept cuvânt curajoase și pionierești – ce au avut ca rezultat dinamizarea și trăirea carității creștine pe meleagurile noastre moldave. Mă gândesc, de asemenea, la toți cei care au știut să vină mai mult în ajutorul fraților pe drumul trăirii umane și creștine, după învățătura lui Cristos. El a spus că tot ceea ce un frate știe să facă altui frate mai mic este un dar adus Celui care este iubirea adevărată, iubire pe care a adus-o pe pământ pentru toți oamenii (cf. Mt 25,31-46).
Referitor la sugestia de a da o mărturie despre începuturile activității caritative în dieceza noastră și despre realizarea structurii Centrului Diecezan Caritas Iași, ca o instituție caritativă oficială a Bisericii noastre locale, mă voi strădui să punctez doar câteva aspecte.
Înfiinţarea structurii organizației diecezane a Caritas-ului pot spune că a fost posibilă datorită aportului preoților noștri care au avut șansa de a studia în străinătate și de a intra în contact direct cu activitățile organizațiilor Caritas din țările unde au ajuns. Ei au experimentat astfel aplicarea mesajului evanghelic în condiții de normalitate a trăirii vieții și carității creștine, acumulând astfel o cunoaștere vie și directă în acest sector al carității din țări ca Italia, Austria, Germania, Elveția, Franța etc. Întorși de la studii, au început, chiar din primele zile ale obținerii libertății atât de mult așteptate din 1989, să stabilească, după modelul întâlnit afară, diferite inițiative. La început erau mai timide, totuși „revoluționare” – în sensul real al cuvântului –, strângând în jurul lor persoane curajoase pentru a face ca darurile și ajutoarele primite de la alte asociații caritative din străinătate sau de la diferite persoane generoase să ajungă la cei în nevoie.
Un adevărat pionier al inițiativelor caritativ-sociale desfășurate chiar în Iași, centrul diecezei noastre, a fost mai întâi pr. prof. dr. Vladimir Petercă, adunând în jurul său pe preoții din Iași, pe pr. Ioan Gabor, colegi preoți din Seminar și câțiva laici. Merită să fie amintite familiile: Lisacoschi și Diac, care erau în acele timpuri speciale aproape de altar și de oameni. Entuziasmul lor părea de nestăvilit, făcând cu bucurie o muncă de voluntariat și de adevărat pionierat caritativ creștin.
Mă bucur să notez că parohul și parohia, unică pe atunci în Iași, precum și Seminarul de pe Copou au devenit modele și centre de contact cu atâtea familii ce aveau reală nevoie de ajutorul și solidaritatea celorlalți creștini, din țară și din străinătate.
Ceea ce s-a întâmplat atunci în Iași s-a verificat și în alte centre parohiale ale diecezei, mai ales în cele mai mari, cum au fost Bacău, Roman, Onești ori Suceava etc., așa încât o flacără nouă s-a aprins și s-a răspândit încet, încet printre preoții și creștinii noștri. În întreaga dieceză, spiritul nou al dragostei creștine găsea ecou în multe suflete, cu precădere între tineri și tinere ce căutau să devină voluntari în inițiativele social-caritative, tineri animați de caritatea creștină și de spiritul cel nou al solidarității umane.
În retrezirea preocupării pentru operele caritative s-au alăturat și alți preoți, animatori ai grupurilor Acțiunii Catolice din parohii, iar ei au contribuit la crearea unui curent nou în răspândirea carității și a colaborării pentru o societate deschisă spre valorile evanghelice ale iubirii și ale solidarității creștine. Un rol semnificativ în dezvoltarea acestui spirit l-a avut și deschiderea acelor noi centre de pregătire teologică și spirituală destinate mai ales pentru tineri dornici să învețe mai mult și să devină lideri spirituali în propunerea religiei în școli și în trăirea zilnică a solidarității și trăirii carității creștine.
Acest nou avânt de a fi angajați mai activi în promovarea unor noi și variate inițiative caritative și sociale a impus, în timp, căutarea de noi modalități pentru ca această muncă în domeniul caritativ să fie cât mai bine organizată. Atât la nivel național, cât mai ales la nivel diecezan, s-a impus stabilirea unor structuri și inițiative organizatorice potrivite cu noua legislație în domeniul social-caritativ, care să facă și mai rodnică munca în acest domeniu, spre binele cât mai multor beneficiari și spre creșterea solidarității creștine și umane. S-au realizat structuri parohiale, zonale și diecezane care au dus la stabilirea unui organism central drept for coordonator al muncii caritative, capabil nu numai să coordoneze sectorul social-caritativ, ci și să colaboreze cu alte instituții naționale și internaționale, toate animate de un scop nobil, acela de a face mai dinamică și mai vie caritatea creștină și umană.
Acesta a fost și rămâne rolul Centrului Caritas Iași pentru întreaga noastră dieceză și pentru Biserica noastră locală, legat strict de marele organism central al Caritas Internațional, ca o inimă ce pulsează peste tot dragostea și caritatea, ca izvor viu al comuniunii între toți membrii Bisericii și chiar ai societății umane.
Le suntem recunoscători tuturor celor care au inițiat, au continuat și au dus la bun sfârșit munca organizatorică pentru implementarea cât mai vie a carității creștine și a comuniunii între toți membrii Bisericii și a societății umane.
Ținând să-i onorăm pe toți cei care au fost în fruntea acestui organism central al Caritas-ului diecezan C.D.C., mă bucur să-i amintesc cu respect mai întâi pe inițiatorul său, cel care a pus bazele acestui centru operativ, pr. profesor Vladimir Petercă, apoi pe continuatorul acestei misiuni, vicarul general Grigore Duma, iar mai apoi – dar nu în ultimul rând – pe pr. dr. Egidiu Condac, împreună cu colaboratorii și directorii săi adjuncți, pr. Mihai Budău și pr. Marius Adam, precum și pe noul promovat și numit recent pr. prof. dr. Iosif Iacob. Îi includ apoi pe toți cei care, de-a lungul anilor, au muncit în acest organism caritativ – astăzi, în zi de sărbătoare, mulțumindu-le pentru tot ce au făcut pentru răspândirea carității între creștini și în mijlocul poporului nostru din Dieceza de Iași și nu numai.
Îl rugăm cu toții pe Dătătorul tuturor darurilor să fie generos în răsplată, oferind fiecăruia darul cel mai mare adus din cer – iubirea și caritatea cea veșnică.
Pentru că e sărbătoare și e un important moment de bilanț și de noi hotărâri, mă întreb ce ar fi bine să spun, ca martor al întregii activități Caritas în Dieceza noastră de Iași, ce să le doresc celor de ieri și de azi, împreună cu noul păstor, episcopul Iosif Păuleț, și colaboratorii săi. Ce doresc acum, la acest moment aniversar, tuturor iubitorilor de suflete, dar mai ales celor care vor lucra mai departe în favoarea carității și solidarității creștine în anii care vin, celor ce au iubit și iubesc mai departe caritatea și Centrul Diecezan Caritas Iași? Nimic altceva decât aceeași bucurie, transmițându-le aceeași felicitare și mulțumire și aceleași sentimente pe care le exprimam la celebrarea jubileului de argint:
Centrul Diecezan Caritas Iași, în frumoasa sa istorie, a urmărit cu mare interes și fidelitate un adevărat ideal, să arate că întreaga sa activitate în slujirea comunității este fundamentată pe această logică profundă a lui Cristos și a Bisericii. Credința trebuie să se arate în fapte printr-o dragoste mereu inventivă în favoarea comunității și, desigur, destinată celor în nevoi, bine știind că numai dăruind poți dobândi.
La mulți ani, Centru Diecezan Caritas Iași! La mulți ani și la noi și variate bucurii pentru toți cei trec pragul acestei instituții de caritate creștină și umană!
La mulți ani tuturor membrilor de ieri și de azi ai acestui forum de iubire și solidaritate creștină!
Iași, 1 martie 2020 † Petru Gherghel
Episcop emerit de Iaşi
ÎPS Aurel
Percă
„Caritas” este un instrument pastoral oficial al Diecezei, este organismul instituit de episcop cu scopul de a promova şi coordona, chiar şi de a colabora cu alte instituţii la promovarea diferitelor iniţiative caritative şi de asistenţă socială în forme corespunzătoare timpurilor şi necesităţilor, în vederea dezvoltării integrale a omului, a dreptății sociale şi a păcii, cu atenție deosebită faţă de cei aflaţi în dificultate, dar şi cu prevalentă funcţie pedagogică.
Pornind de la acest principiu călăuzitor, Caritas-ul trebuie să fie organismul eclezial care sensibilizează şi educă la atenţia faţă de cei mai nevoiaşi şi săraci, atât din punct de vedere material cât şi din punct de vedere moral, la nivel parohial, diecezan dar şi internaţional, finalitatea ei fiind nu numai de distribuire de ajutoare, dar şi mai ales de favorizare unui nou mod de a gândi şi de a trăi “caritatea”, iubirea concretă faţă de semenii noştri aflaţi în diferite forme de dificultate.
Caritas-ul în viaţa unei parohii trebuie să fie acel organism al Bisericii locale care ştie să asculte şi să primească pe fiecare membru al ei, trecând de la o solidaritate de “prim ajutor”, la o îngrijire a rănilor societăţii, la o caritate care ştie şi să recunoască, care ştie să smulgă rădăcinile sărăciei şi ale nedreptăţilor. Caritas-ul parohial trebuie să anime fiecare persoană şi întreaga comunitate la sensul carităţii şi a dreptăţii, să educe la spiritul şi experienţa mărturiei comunitare a carităţii, la coordonarea iniţiativelor pentru a veni în ajutorul celor aflaţi în diferite forme de dificultate.
La 30 de ani distanţă de la constituirea în formă organizată a Centrului Diecezan Caritas Iaşi se pot constata roadele unei iniţiative providenţiale atât pentru comunităţile parohiale cât şi pentru întreaga comunitate diecezană. Este un organism prevalent diecezan, dar cu multe ramificaţii în comunităţile parohiale. De aceea este de dorit ca stilul „caritas” să pătrundă în toate comunităţile parohiale şi să se promoveze o mentalitate de solidaritate creştină care să treacă dincolo de graniţele comunităţii, atunci când situaţiile o cer.
Sunt martor direct al naşterii Centrului Diecezan Caritas Iaşi în primăvara anului 1990, la puţin timp după căderea regimului ateu-totalitarist, când după o avalanşă de ajutoare sosite din partea diferitelor organizaţii Caritas ale Europei, s-a simţit nevoia de a trece la o formă organizată de gestionare a acestor ajutoare, dar în acelaşi timp şi la crearea unui organism eclezial care să promoveze o mentalitate “caritativă” în rândul credincioşilor în parohiile Diecezei de Iaşi.
Am asistat apoi pas cu pas la cristalizarea structurii Caritas, dar şi la încercarea de a crea o “mentalitate” de “caritas”, atât în privinţa operatorilor, a voluntarilor şi a binefăcătorilor, dar şi beneficiarilor. Diversificarea serviciilor, intrarea în circuitul naţional prin Confederaţia Caritas România, legăturile cu partenerii externi, au contribuit la impunerea unui stil “profesional” de îngrijire a rănilor atât materiale, cât şi morale ale oamenilor.
“Mâini care dau şi altele care primesc”, este caritatea pe care fiecare creştin este chemat să o trăiască, s-o promoveze, să o susţină, să o însufleţească în comunităţi. Acesta este proiectul Caritas şi care cred eu că s-a conturat destul de bine de-a lungul celor 30 de ani de existenţă a Centrului Diecezan Caritas Iaşi.
Felicit pe toţi cei care au de-a lungul celor 30 de ani au contribuit la conturarea acestui organism eclezial esenţial în viaţa Diecezei de Iaşi şi doresc să-mi manifest totodată recunoştinţa vie pentru efortul cu care Caritas Iaşi continuă să se angajeze în vederea dezvoltării integrale a persoanei umane. Preţioasă este misiunea pe care ea o realizează prin activităţi curajoase şi vrednice de laudă de adevărată solidaritate creştină.
Doresc ca fericita aniversare să trezească în toţi cei care operează în acest important organism diecezan o reînnoită dorinţă de fidelitate faţă de “carisma” ei specifică: ea face referinţă esenţială la iubirea gratuită şi milostivă a lui Dumnezeu faţă de oameni ca de altfel şi la caritatea – iubirea revărsată în inimile creștinilor. Pe baza acestor referinţe spirituale solide încurajez pe toţi operatorii, voluntarii şi direcţiunea „să înainteze în larg” cu încredere şi zel creştinesc prin trăirea şi propovăduirea “evangheliei carităţii”.
Tuturor celor care au lucrat de-a lungul anilor la Centrul Diecezan Caritas Iaşi le adresez un mulţumesc din inimă pentru slujirea făcută cu multă dăruire, uneori şi cu sacrificii şi doresc mai departe multe succese în concretizarea “carităţii” prin diferitele proiecte şi programe la care este angajat actualmente Centrul Diecezan Caritas Iaşi.
Vocaţia voastră, dragi operatori şi voluntari ai Centrului Diecezan Caritas Iaşi, este de a fi ferment şi plămadă de caritate în comunităţi şi în marea comunitate diecezană!
Nu încetaţi să construiţi punţi şi poteci de dreptate socială şi de echitate cerând şi căutând să reconstruiţi demnitatea persoanelor!
Aceşti 30 de ani ai Caritas-ului Diecezan Iaşi au fost ani bogaţi în care cred că aţi experimentat rodnicia spirituală de fiecare dată când v-aţi deschis şi la credinţa şi iubirea lui Dumnezeu, când nu aţi cedat tentaţiei de a trăi “caritatea” numai ca “profesie”, dar mai ales ca “vocaţie”.
Numai Dumnezeu cunoaşte milioanele de gesturi şi semne ale unor acţiuni concrete de caritate trăite în aceşti 30 de ani. Numai El a văzut lacrimile şterse şi zâmbetele redate de Voi, dragi operatori din cadrul Centrului Diecezan, care în numele “Caritas” aţi ştiut să vă ridicaţi la înălţimea care totdeauna este în slujirea Bisericii şi a localităților noastre.
Să crească în fiecare dintre Voi, dragi operatori din cadrul Caritas-ului Diecezan Iaşi, adeziunea la Evanghelia lui Cristos, izvor mereu puternic de vitalitate caritativă, pentru a înfrunta cu mult curaj provocările timpurilor noastre. Astăzi, ca şi în trecut, operatorilor carităţii creştine li se cere mai ales să trăiască o familiaritate intimă şi constantă cu Domnul şi trebuie să alimentaţi inițiativele precum şi mărturia carităţii pornind în fiecare zi de la rugăciune şi de la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu.
Asigur din partea mea o amintire constantă în rugăciune şi vă dau tuturor, Directorului şi colaboratorilor săi, mai ales la început de mandat nou, precum şi tuturor celor care cooperează la diferite proiecte, voluntarilor o specială binecuvântare arhierească, cu un gând deosebit şi la cei care sunt asistaţi cu atâta iubire.
Multă bucurie şi dăruire în activitatea pe care o desfăşuraţi !
Jubileu 25 de ani
